Definiția și exemplul datoriei externe

Ceea ce este:

Datoria externă din țări străine, adică nerezidenți din țara debitorului.

Cum funcționează (exemplu):

Pentru a îndeplini definiția datoria externă, datoria trebuie să fie datorată de un rezident unei non rezident. Rezidența nu este determinată de naționalitate, ci de locul în care debitorul și creditorul au sediul central al centrelor de interes economic.

Debitorii pot fi națiuni suverane, corporații sau persoane fizice. Datoria în sine poate lua forma de bani datorate băncilor private, guvernelor din afara guvernului sau instituțiilor financiare mondiale precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional (FMI).

Datoria externă este plasată în patru mari categorii:

• datoria garantata
• Datoria publica si garantata public
• Depozitele bancare centrale
• Creditele datorate Bancii Mondiale si FMI

Investitorii care investesc in strainatate trebuie sa ia in considerare durabilitatea datoriei guvernului strain. Așa-numita "datorie durabilă" reprezintă suma datoriei care încă permite unei țări debitoare să își îndeplinească integral obligațiile actuale și viitoare ale serviciului datoriei, fără a trebui să recurgă la scutirea de datorii sau restructurarea.

Un indicator de referință general aplicat pentru un nivel acceptabil de datoria externă este că datoria publică externă din valoarea actuală (NPV) ar trebui să fie mai mică de 150% din exporturile sale sau 250% din veniturile sale.

De ce contează:

Investitorii individuali, analistii economici, managerii de fonduri, oficialii guvernamentali și investitorii instituționali mari conduc de multe ori o "analiză a durabilității datoriilor externe" în încercarea de a determina oportunitatea unei țări de a investi. Această analiză ține seama de politicile monetare și fiscale; situații micro și macroeconomice; și diverse scenarii care iau în considerare posibilele instabilități și evenimente adverse.

Investitorii de toate dungile trebuie să țină cont de datoria externă, indiferent dacă se aplică economiei lor naționale sau celor străine. Crizele de datorii recente din Europa - în special în țările cu o datorie externă ridicată, cum ar fi Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania și Italia - au avut efecte negative asupra zonei euro și asupra piețelor internaționale. Este incredibil de dificil, iar unii spun imposibil, pentru ca o țară să înregistreze o creștere economică pe termen lung, o activitate economică crescută și / sau investiții străine fără niveluri sustenabile ale datoriei externe.