Organizația Mondială a Comerțului (OMC)

stabilește regulile de comerț între națiunile membre. În acest scop, OMC se ocupă de litigiile comerciale, monitorizează politicile comerciale, acordă asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare și cooperează cu alte organizații comerciale internaționale.

OMC a fost creată la 1 ianuarie 1995 și are sediul la Geneva, Elveția. OMC a înlocuit Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), care a fost creat în 1948. GATT a reglementat în principal comerțul cu mărfuri; OMC reglementează și comerțul cu servicii și proprietatea intelectuală. GATT există în continuare ca tratat umbrelă pentru comerțul cu bunuri al OMC. Cum funcționează (exemplu): Mai mult de 140 de țări aparțin OMC, iar calitatea de membru este voluntară. Unele țări dețin statut de observator la OMC, ceea ce permite țării să urmeze discuțiile și problemele de interes deosebit. Unele comitete ale OMC sunt doar pentru membri și nu permit observatori.

Deciziile OMC se iau prin consens, nu prin delegare la un consiliu de administrație sau la un lider. Autoritatea cea mai înaltă a OMC este Conferința ministerială, ale cărei membri se reunesc cel puțin o dată la doi ani. Consiliul General al OMC, împreună cu Organul de soluționare a litigiilor și Organismul de revizuire a politicii comerciale, gestionează sarcinile zilnice ale OMC. Aceste entități zilnice, denumite în mod colectiv Consiliul General, acționează în numele Conferinței ministeriale și sunt compuse din mai multe subcunci, inclusiv Consiliul pentru comerțul cu bunuri, Consiliul pentru comerțul cu servicii și Consiliul pentru Aspecte legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală. Fiecare subconciliu are mai multe comisii.

Membrii OMC negociază acordurile comerciale internaționale, ratificate ulterior de parlamentele sau congresele națiunilor participante. Acordurile OMC implică cinci principii:

1. Cu unele excepții, membrii trebuie să furnizeze condiții egale de tranzacționare tuturor țărilor din cadrul OMC. Acest tratament egal este cunoscut sub numele de stat al națiunii celei mai favorizate. Membrii trebuie, de asemenea, să ofere "tratament național", ceea ce înseamnă că un membru al OMC nu poate discrimina produsele provenind din alte țări ale OMC odată ce produsele au intrat pe piața membrului. Acordurile OMC trebuie să acționeze pentru a reduce barierele comerciale, cum ar fi taxele vamale, tarifele, interdicțiile de import și cotele.

3. Acordurile OMC trebuie să contribuie la asigurarea unui mediu de afaceri stabil și previzibil prin includerea de angajamente privind viitoarele politici comerciale.

4. Acordurile OMC trebuie să definească practici comerciale corecte și neloiale.

5. Acordurile OMC trebuie să ia în considerare nevoile speciale pe care țările în curs de dezvoltare le pot avea în aplicarea cerințelor OMC.

Procesele de soluționare a litigiilor sunt scrise în acorduri OMC, care sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Membrii OMC aplică acorduri în conformitate cu proceduri predeterminate, însă există o preocupare că țările puternice din punct de vedere economic ar putea să ignore plângerile aduse de țările mai sărace, ale căror sancțiuni sau alte sancțiuni nu pot afecta țara care le ofensează pentru a stimula conformitatea. Materie:

OMC este unul dintre cele mai puternice și controversate organisme legislative din lume. În mod ideal, scopul OMC este de a facilita comerțul liber, ajutând guvernele să atingă obiectivele sociale și de mediu.

Dacă comerțul liber și OMC îndeplinesc aceste obiective, acestea fac obiectul unei dezbateri considerabile. Unii se întreabă dacă comerțul liber beneficiază mai degrabă de națiuni bogate și corporații multinaționale decât de comunități și de mediu. În plus, aproximativ două treimi dintre membrii OMC sunt țări în curs de dezvoltare, iar unele dintre aceste țări sunt preocupate de faptul că infrastructura internă slabă, instabilitatea politică și anumite aranjamente tarifare inhibă în mod disproporționat capacitățile lor de a se angaja într-un comerț profitabil. De asemenea, criticii subliniază că alegerea unei țări de a nu se alătura OMC ar putea să pună în mod efectiv un embargo asupra bunurilor și serviciilor țării respective.