Rata de eficiență a băncii - Explicație și exemplu
Despre raportul Kroll şi miliardul furat. Opinie (2) - Curaj.TV
Cuprins:
ca procent din veniturile sale Cum funcționează (exemplu): Formula variază, dar cea mai comună este:
Rata de eficiență a băncii = Cheltuieli * / Venituri
De exemplu, dacă costurile băncii XYZ (cu excepția cheltuielilor cu dobânzile) au totalizat 5 000 000 USD, iar veniturile acesteia au totalizat 10 000 000 USD, folosind formula de mai sus, putem calcula rata de eficiență a băncii XYZ de 5.000.000 $ / 10.000.000 $ = 50%. Acest lucru înseamnă că costă Bank XYZ $ 0.50 pentru a genera un venit de 1 $.
După cum am spus mai devreme, formulele variază, dar ideea este să privim costurile ca procent din venituri. Costurile includ salariile, chiria și alte cheltuieli generale și administrative. Cheltuielile cu dobânzile sunt de obicei excluse deoarece sunt deciziile de investiții, nu deciziile operaționale.
Veniturile includ veniturile din dobânzi și veniturile din taxe, deși unele bănci exclud provizionul pentru pierderi din împrumut din venituri sau își adaugă venitul net din dobânzi eficiența raportului
Raportul privind eficiența băncii reprezintă o măsură rapidă și ușoară a capacității băncii de a transforma resursele în venituri. Cu cât raportul este mai mic, cu atât mai bine (50% este, în general, considerat raportul optim optim). O creștere a raportului de eficiență indică fie creșterea costurilor, fie scăderea veniturilor.
Este important de menționat că diferitele modele de afaceri pot genera rate diferite de eficiență a băncilor pentru băncile cu venituri similare. De exemplu, un accent deosebit pe serviciul clienți ar putea reduce raportul de eficiență al băncii, dar ar îmbunătăți profitul net. Băncile care se concentrează mai mult pe controlul costurilor vor avea în mod natural un raport de eficiență mai mare, dar pot avea și marje de profit mai mici.
În plus, cu cât o bancă generează mai mult taxe, cu atât mai mult se poate concentra asupra activităților care au costuri fixe ridicate (și, astfel, să creeze rate de eficiență mai slabe). Gradul în care o bancă este capabilă să influențeze costurile fixe afectează și raportul său de eficiență; adică, cu cât este mai scalabilă banca, cu atât mai eficientă poate deveni. Din aceste motive, compararea ratelor de eficiență este, în general, cea mai semnificativă în rândul băncilor din cadrul aceluiași model, iar definiția raportului "înalt" sau "scăzut" ar trebui făcută în acest context.